SHIN – SPIRITUL ÎN ARTELE MARTIALE

II. FUDOSHIN

Cristian HRISCU

Dacă zanshin reprezintă controlul conştient şi complet asupra propriilor acţiuni, fudoshin este starea de spirit care permite nu doar stăpânirea propriilor impulsuri şi emoţii, ci şi dominarea psihică a adversarului. În traducere, termenul înseamnă spirit implacabil, neclintit, ca o stâncă. Este starea care conferă luptătorului convingerea absolută că nu va fi învins. Atenţie – nu certitudinea victoriei! În accepţia marţială a luptei, victoria nici nu este atât de importantă, ea este doar un aspect secundar, consecinţa practică a faptului de a nu fi fost învins – şi acesta este singurul lucru care contează cu adevărat.

Fudoshin începe cu o gardă (kamae) corectă, stabilă, care să nu ofere nici un punct slab, nici o deschidere de care adversarul să poată profita. Spiritul trebuie să fie neafectat de nesiguranţă, furie sau teamă, dominant, dar nu agresiv, alert, dar fără a cădea pradă agitaţiei. Atitudinea fizică şi cea psihică trebuie să fie în deplin acord una cu cealaltă, potenţându-se reciproc. Aceeaşi stare trebuie să se regăsească în execuţia oricărei tehnici sau combinaţii de tehnici. Între atac şi apărare nu va exista nici o diferenţă de esenţă, ambele vor fi la fel de hotărâte, spontane şi explozive. Este starea de spirit cea mai potrivită pentru lupta în regim de sen-no-sen şi, de asemenea, este singura modalitate în care se poate aborda cu şanse de reuşită o confruntare cu un adversar înarmat.

 Evident, pentru a putea lupta cu această atitudine mentală sau pentru a o putea adopta spontan în faţa unei situaţii de criză, ea trebuie exersată în permanenţă. Practic, din momentul în care forma a fost corect însuşită, nici o singură tehnică nu ar mai trebui efectuată fără vizualizarea adversarului imaginar şi a situaţiei de luptă presupuse de tehnica în cauză. La fel, kata trebuie abordat cu vizualizarea limpede a adversarilor imaginari şi a scenariului de luptă propus. Un excelent mijloc de educare a stării de fudoshin este şi aplicarea în practică, în regim de lucru cu partener şi într-o manieră suficient de realistă, a oricărei combinaţii executate în kihon, iar kata trebuie întotdeauna exersat împreună cu bunkai kata-ul (aplicaţia cu unul sau mai mulţi adversari) aferent.

Prezenţa sau absenţa fudoshin-ului face diferenţa dintre o coregrafie corect executată şi agreabil de privit, dar neconvingătoare, şi o tehnică marţială cu adevărat eficientă. Pe de altă parte, simpla atitudine fizică şi psihică ce corespunde stării de fudoshin poate acţiona de multe ori ca un duş rece asupra adversarului, temperându-i dorinţa de luptă şi insuflându-i prudenţă. Acest lucru va scădea eficienţa unui eventual atac, eventual chiar prevenind declanşarea lui.

Termenul provine la origine din ken-jutsu, arta medievală a sabiei, şi îi este atribuit lui Ito Ittosai Kagehisa (1540-1653?). Luptător celebru, cu un caracter inflexibil şi de o hotărâre feroce, acesta şi-a demonstrat forţa spirituală şi abilitatea tehnică ieşite din comun în mai mult de nouăzeci de dueluri. Se pare că în Itto-ryu, şcoala fondată de el, starea de fudoshin era exprimată astfel: “Nu lovi pentru a-ţi înfrânge adversarul; întâi înfrânge-l şi apoi îl poţi lovi!”

___

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nu ești robot, nu? *